Televizoarele cu plasmă devin din ce în ce mai populare printre cumpărători. Principiul funcționării lor este similar cu principiul funcționării televizoarelor LCD, deși diferă de acesta. Televizoarele cu plasmă se bazează pe tehnologii care oferă imagini clare și de înaltă calitate.
Instrucțiuni
Pasul 1
Elementul principal al unui televizor cu plasmă este plasma însăși, un gaz care constă din ioni și electroni. Când o sarcină de electricitate este trecută prin ea, particulele negative tind spre regiunea încărcată pozitiv a plasmei. Particulele pozitive tind spre regiunea încărcată negativ. Rezultatul este un număr mare de coliziuni care excită atomii de gaz din plasmă, ducând la eliberarea fotonilor de energie. Atomi de neon și xenon sunt folosiți pentru a elibera acești fotoni în televizoare. Acești fotoni ultravioleti sunt apoi folosiți pentru a genera lumină vizibilă.
Pasul 2
Ecranul TV cu plasmă este format din două plăci plate de sticlă, între care sunt sute de mii de celule umplute cu gaz. În plus, există electrozi între aceste plăci. Așa-numiții electrozi verticali sau adresabili se află în spatele celulelor de gaz, iar electrozii orizontali sunt situați în fața acestor celule. Acești electrozi sunt distribuiți pe întreaga suprafață a ecranului și formează o rețea.
Pasul 3
Pentru a ioniza gazul conținut în celulă, televizorul încarcă electrozii care îl traversează în partea de sus și de jos. Acest lucru se întâmplă foarte repede și adesea, de câteva mii de ori într-o fracțiune de secundă. Ca rezultat, un curent electric curge prin celula de gaz, care pune în mișcare particulele încărcate, în urma cărora atomii gazului eliberează fotoni de lumină ultravioletă.
Pasul 4
Peretele interior al celulelor gazoase este acoperit cu un strat de fosfor, o substanță care emite lumină atunci când este expusă la radiații electromagnetice. Când fotonii ultraviolete formați lovesc acest strat, sunt emiși fotoni de lumină vizibilă, care alcătuiesc imaginea de pe ecranul televizorului. Fosforii sunt prezenți în celule (pixeli) ca subpixeli și au culori diferite (roșu, albastru și verde). Combinațiile acestor culori dau culoarea generală a celulei. Prin creșterea sau scăderea intensității subpixelilor individuali, se pot obține culorile întregului spectru vizibil.
Pasul 5
Principalul avantaj al televizoarelor cu plasmă este capacitatea de a produce ecrane foarte mari. În plus, grosimea acestor ecrane, spre deosebire de ecranele CRT, este foarte mică.
Pasul 6
Unul dintre principalele dezavantaje ale ecranelor cu plasmă este intoleranța imaginilor statice pe termen lung, care duc la epuizarea rapidă a ecranului. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea unor astfel de televizoare ca monitoare de computer. Calitatea imaginii în unele cazuri poate fi inferioară imaginilor obținute pe cele mai bune monitoare CRT, dar rămâne în continuare ridicată.
